Învățați-i pe copii la școală care e treaba cu jocurile. Ofer asistență
Aceste rânduri sunt pentru profesori și pentru părinți, nu pentru copii. Aceste rânduri sunt pentru cei care nu înțeleg generația actuală a copiilor, pentru cei care văd doar niște „pui de oameni“ care pierd vremea blocați în tehnologie și care nu au niciun viitor. Poate citesc mai puțin, poate au mai puțin interes pentru matematică și pentru filosofie. Dar au alte interese. Le plac jocurile, smartphone-ul a devenit o extensie a mâinii lor, au o atenție distributivă mai mare. Ce vei face?
[related]
Undeva pe la 14 ani, deci acum vreo 13 ani, am primit un calculator. După câteva luni a venit și internetul. Evident, ca orice copil, am început să abuzez. Metoda prin care mama îmi reducea accesul la computer era una radicală: se ducea la panoul electric și scotea o siguranță. Întrerupea curentul în toată casa, nu se mai uita la emisiunea ei, dar avea certitudinea că nici eu nu voi mai avea acces la internet. Un prieten din aceeași clasă cu mine avea un calculator acasă la care taică-su construise un fel de carcasă de fier care se închidea cu un lacăt. Carcasa nu-i permitea să apese butonul de pornire, așadar îi era limitat accesul.
Am mai avut un văr care a fost printre primii oameni din jurul meu pe care i-am văzut cu adevărat pasionați de jocuri. Petrecea foarte mult timp la o sală din Iași. Atât de mult încât începuse să nu-i mai placă școala, avea multe absențe. Toată lumea era disperată. Mama l-a scos într-o zi de acolo de păr și l-a dus acasă. Toată lumea considera că urmează să se rateze. Dacă era lăsat să-și continue pasiunea oare ce s-ar fi întâmplat? Nu e singurul. Un antreprenor din zona gaming-ului pe care l-am cunoscut de curând îmi spunea că pentru toată lumea, atunci când era tânăr, era doar un ratat, pentru că nu avea alt scop decât să se joace. Astăzi face vreo 4-5 milioane de dolari pe an din firma lui. Ce fel de firmă? Ați ghicit, de jocuri.
”La ora de informatică cei mici sunt învățați niște algoritmi învechiți. Dar dacă-i lași să-și descopere pasiunea?”
Revenim în clasă, la părinți și la profesori. Dacă voi nu vă pricepeți la tehnologie, nu înseamnă că ea este un adversar. Dacă generația actuală arată altfel față de voi, nu înseamnă că e mai proastă, ci doar diferită. La ora de informatică cei mici sunt învățați niște algoritmi învechiți. Dar dacă-i lași să-și descopere pasiunea? Dacă le povestești despre cum pot face game design, programare, ce pot construi cu aceste competențe? Dacă-l vezi pe ăla mic că stă pe smartphone, de ce nu îți adaptezi conținutul la el? Ai avea curajul, dacă ești profesor, să-i trimiți mesaje pe WhatsApp sau pe Snapchat în care să-i amintești de lecții? De fiecare dată în istorie, școala a fost în urma elevilor la ultimele trenduri. În loc de pagini de caiet, de ce nu faci un conținut mișto, într-un grup de Facebook?
Ajung și la gaming. În loc să-i condamni că se joacă, pentru că majoritatea o fac, de ce nu faci chiar tu campionate între licee? Deja la evenimente precum Dreamhack (unul dintre cele mai mari momente pentru gamerii din România) există campionate de jocuri între licee. De ce nu le organizezi chiar tu? De ce nu descoperi talentele? De ce nu aduci trei gameri profesioniști să-i antreneze? De ce nu aduci un antreprenor să le povestească despre ce cariere pot să facă? În loc să fie o dictatură, școala îi va pregăti pentru un viitor realist, nu pentru unul iluzoriu.
Pentru că deja v-am obișnuit ca în aceste rânduri să vin cu propuneri, ofer asistență oricărei școli care vrea să introducă un curs opțional de gaming pentru copii. Ca să nu fie prea mici, puteți să-l introduceți de la liceu. Vă ajut și cu nume, contacte, tot ce vreți. Credeți că ar fi mai puțină mândrie dacă un elev al liceului s-ar duce la campionatul național de gaming, față de unul care se duce la olimpiada pe țară la istorie?
Gândiți-vă. Apoi mă găsiți pe vlad@start-up.ro.
P.S – Știu că vor fi unii hateri care vor spune că nu se mai face sport în școală, iar eu promovez ideea statului pe scaun. Considerați propunerea mea ca una despre șah. V-ar supăra să existe cursuri de șah în școală? Sunt de acord. Școlile din România au nevoie de ore de sport reale, nu glumele existente acum.